(...).

Te iubesc

De ce? Ce am facut ca sa ma iubesti? Cum ti-ai dat seama ca ma iubesti? Esti sigura? Pot insemna asa mult eu pentru cineva? Ma iubesti la fel de mult pe cat am iubit-o? Ar trebui sa ma razbun pe tine, din cauza ei? Imi vine sa fug dar ma tii prea strans in brate. Nu! Eu nu pot iubi! Nu pot fi iubit! De ce eu? Imi placi dar nu te pot lasa sa intri! Oricum e gol! N-ai ce sa iubesti! O sa suferi! O sa ma faci sa sufar! Dar ma iubesti... Pentru cat timp? Ce trebuie sa fac ca sa mentin chestia asta? Ce simt? Sunt dezorientat. Zilele trec si-mi intri sub piele. Te iubesc! A doua zi a plecat.

Impresii de la Rammstein

Romania era cat pe ce sa se faca de cacat. Cei de la Luna Amara au avut niste probleme cu sonorizarea. La un moment dat chitarile erau de decor. Cu toate astea au inghitit in sec si si-au facut datoria, iar publicul i-a aplaudat indelung . Loc lipsa a fost singura melodie care o stiam cat de cat si prima la care mi-am rupt plamanii. Pogo isi facea loc in multime calcand lumea pe picioare.

A urmat Anathema care dupa parerea mea nu s-a ridicat de loc la nivelul celorlaltor trupe. Multimea devenise amorfa, numarand parca minutele pana la "the real shit". Fundul plictiselii a fost atins dar nu si pipait cand pe scena a aparut din senin o tipa care... s-a apucat sa cante. Tot respectul pentru voce, dar dupa prestatia scenica, imbracaminte, fizic si dantura, danturaaaa se diferentia clar de Madonna.

Stone sour ne-a readus la viata. Cuvantul magic a fost fuck. Atunci am simtit pentru intaia oara ca e ceva international. Trupa mare, nume de legenda , melodii cunoscute, public galagios, nu foarte aglomerat, era spectacolul de dinaintea "furtunii". Inca nu ragusisem, dar deja nu-mi mai simteam picioarele, iar apa numai bausem de vreo 3 ore. Die sonne era sus si ardea, iar berea deja le pusese capac multor jmecheri care cu 10 pahare in mana abia se mai tineau pe picioare.

Alice in chains nu mi-au placut in niciun fel, am stat cuminte si m-am pastrat pentru sfarsit. Melodiile mi s-au parut reci, comerciale, chiar banale. Stiu ca e o trupa de renume, dar nu m-au atins deloc. Multimea insa n-a fost la fel de indiferenta ca mine. Se facuse ora 20 si eu cascam cu ochii pe ceas intrebandu-ma daca mai rezist inca trei ore in picioare.

A urmat o pauza de o ora. Incepea numaratoare inversa. Numai puteai misca un deget si totusi jegosi cu cate cinci beri in mana isi faceau loc in fata calcand lumea pe picioare si ajungand sau nu unde voiau cu paharele goale si un cot la locul potrivit.
Se facuse 21. Lumea incepea sa-i cheme, Rammstein, rammstein, ich will, ich will se auzea din ce in ce mai tare si iti era imposibil sa nu te alaturi urletelor care veneau din suflet, suflete care au venit din alte capete ale tarii, care au sacrificat timp si bani, care au au asteptat sapte ore in picioare pentru cateva clipe de perfectiune, de nebunie. Si chiar au fost cateva clipe. 90 de minute mi s-au parut zece.
Wer wartet mit Besonnenheit,
der wird belohnt zur rechten Zeit.
Multimea e in delir. Cortina cade. Cade!!! Cade si drapelul Germaniei. Apar ei!! In Romania!!! La 50 de metri de mine!!
Asa ceva nu se poate povesti. Trebuie trait ca sa simti emotia, descatusarea, nebunia a mii de oameni, vibrand la semnalele unui singur om, un monstru.
Toata lumea sarea si canta . Cel mai greu era sa te tii pe picioare. Un moment de neatentie si te trezeai pe jos. Am stat chiar pe mijloc, la cinci metri de garduri. Era perfect. Melodiile de pe ultimul album: Pussy, Rammlied, Ich tu dir weh, Haifisch etc sunt la fel de bune, de spectaculoase, de pline de emotie ca si celebrele melodii mai vechi: Ich will, Du hast, Sonne, Benzin, Links. Zbieram, saream, cantam.


Pe cele vechi, in afara de Du riechst so gut, le stiam pe de rost si mi-am dat sufletul pe acolo. Cele noi mai subtireanu, doar refrenul il stiam bine, luasem lectii intensive cu cateva zile inainte. Mi-a parut rau ca n-au cantat Mein teil, Liebe ist fur alle da si Mann gegen mann, dar n-am dreptul sa ma plang.
Flacarile ma orbeau si-mi ardeau fata (ca-n Sonne), eram plin de spuma de la pussy (melodia), totul era o incantare a simturilor. Barca a trecut prea departe de mine. Era prea frumos s-o ating. Puteam sa fiu si eu luat pe sus, dar am refuzat ca prostul. Data viitoare...
Si au trecut 90 de minute. Cateva cuvinte in romana, plecaciuni, aplauze, la revedere.

Am luat un taxi si am plecat la gara. Trei ore in gara, patru ore in tren, je ne regrette rien...

Cei cu care m-am intalnit in gara si fusesera la toate cele trei zilele au spus clar ca Rammstein au fost de departe cei mai tari.
Casa de piatra tipului care pierduse trenu de 23 spre Timisoara si inca se mai tinea pe picioare dupa berile de la concert si alexandrioanele din gara!

Cateva poze prost facute:







Clipurile nu sunt ale mele.

Exercitiu de imaginatie

Scris la plictiseala. Totul e imaginar. Nu stiu daca voi continua, oricum e o porcarioara plina de clisee. N-am titlu. Afara chiar ploua.

Afara ploua. Guns n’ roses  acopera plescaitul apei care se revarsa pe strazi si peste trecatorii nervosi ca nu-si pot aprinde ultima tigara din pachet, exasperati sau nu de manelele ce rasuna din taximetrele galbene conduse de indivizi care raman cacanii chiar si sub actiunea apei.

O tipa pe tocuri, rupta din alt film, imbracata intr-o rochie galbena volatila ce pune in valoare un decolteu generos, incearca din rasputeri sa-si controleze umbrela cu aceeasi mana cu care vorbeste la telefon, traversand strada spre masina prietenului/pestelui/fratelui  ei care sta si se holbeaza la fel ca si ceilalti la “curva aia cu tatele mari”. In pauza dintre Sweet child of mine si   Paradise city prind din zbor  un “pizda matii de bou, nu vezi ca  e trecere?!”. Ma intorc si o vad pe gagica zbierand  catre un Logan din care iese o ceafa groasa gata sa sara la bataie. Opresc muzica si devin un spectator dornic de actiune. Tocmai atunci ajunge masina ce o asteptam de minute bune, zgribulit ca dracu intr-o asa zisa zi de vara.

- I-ai vazut p-aia?

- Da-i in pula mea!

- Ba ai intarziat! Ce dracu, ti-am zis la 7…

- Cacat. Prea de dimineata.

Imi aprind o tigara si observ ca am un ciorap negru si unul gri.

- Ba, trebuia sa plec rapid de acolo, pana nu se trezea . Mi-a ajuns pentru o singura noapte..

- Ce ma, era barbat? Si incep toti trei sa rada in hohote.

Cu privirea focalizata in gol, fata mi se congestioneaza si scap printre dinti o explicatie care starneste si mai multe hohote :

- Cauta “squirting on period” pe google.

Desi prefer oricand un Bmw unui Audi, trebuie sa recunosc ca tapiteria si spatiul din acest A4 care inca miroase a nou  face de rusine un Seria 3 full option. Nici sistemul de sonorizare nu e rau. First day (Molko’s a fucking genius)  imi inunda creierul si imi lasa un zambet retard pe fata, gandindu-ma la ultimele doua zile si la cea care abia incepuse.

Capitolul 2: Micul dejun

Ploaia insista ca o curva neplatita timp in care calc intr-o baltoaca in drum spre  locul unde urmeaza sa mancam.

poate va urma

2+2=5

Un rinichi costa 25.000$.
Un plaman costa 20.000$.
Un lob de ficat costa 30.000$.

Un scriitor poate vinde milioane de carti.
Un tip a descoperit teroria relativitatii.
Alt tip a descoperit bomba atomica.

Un trader poate castiga 100k $ intr-o zi.
Un contabil castiga 1k $ pe luna.

Morala e ca suntem o "masinarie" a naibii de scumpa si avem un potential imens.

Suntem multi. Foarte multi. Sapte miliarde. Ca in orice sistem economic, o productie ridicata va duce la scaderea pretului, in cazul asta, a stimei de sine.
Personal vad lumea ca pe o ferma industriala. La inceput a fost o cireada care putea fi condusa prin intermediul religiei. Odata cu cresterea "productiei", ferma s-a modernizat. A aparut televizorul. Au aparut bancile. Au aparut multinationalele si carierele de succes. Suntem hraniti cu aceleasi furaje folosite la ingrasarea porcilor.
Suntem o societate consumatorista. Oamenii sunt dresati sa cumpere. Traiesc pentru cumparaturi. Isi amaneteaza 10 ani din viata pentru o masina si 30 de ani pentru o casa. Astea sunt principalele obiective. Suferim daca nu avem masina aia neagra de 200 de cai... O chestie de n mil de $ sa sufere dupa 30k $...
Dezvoltarea personala a ajuns pe ultimul plan. Numarati studentii de la medicina/fizica/actorie si apoi pe cei de la ASE/Informatica. Scoala naste monstrii. Clone care alearga dupa bani.

Ma uit in jurul meu la persoanele mai in varsta. Ma intreb daca asa voi ajunge si eu. Gol pe dinauntru. Sa ma zbat ziua pentru un pumn de bani, iar seara sa ma culc cu televizorul. Sa ajung la 60 de ani, fara sa vad LUMEA la batranete de frica ca se injumatatesc banii din banca. Sa am aceeasi cultura generala cu a unui copil de 15 ani. Dar sa am bani... Si o bere.
Cand avem tot confortul la picioare, informatia la un singur click si mancare la fiecare colt e greu sa mai realizam ceva de unii singuri. Credem ca asta este tot ce este. Marim randurile la banci si supermarketuri.
Un vis nu e imposibil de realizat. Drumul e greu si plin de sacrificii doar daca-l vezi asa. Pasiunea si vointa acopera multe lipsuri. Totusi, on top of the world you get nothing done, dar macar iesi din turma.

Omul cu sobolani

Pana atunci, Inca o gluma proasta:

Vine vara

Incalzirea pare sa produca un scurtcircuit in mintile multimii. Dupa ce toata iarna/viata au mancat sanatos si in cantitati normale, cu mici excese de sarbatori, primavara parca ceva nu iese la socoteala.

"10kg in plus?! Cu ce am gresit? O fi de la bere? De la paine? De la cartofii prajiti? De la margarina? De la Mec? Ce naiba, ca doar fac si sport. Mi-am luat Wii de Craciun!

Gata stiu! In ultimul timp parca am mancat cam multa carne. Si cu ouale am cam exagerat. Intr-o saptamana am mancat chiar patru."

Si micutii incep sa se documenteze. Prima sursa e desigur ziarul Click. Urmeaza televizorul si internetul.
Lucurile par usoare. Pe orice site iti zambesc modele care au slabit 10kg intr-o luna. Tot ce trebuie sa faci e sa mananci putin, fara grasimi si sa urci cat mai multe scari. La o simpla socoteala poti slabi 30kg in trei luni. Mai sunt cinci luni pana la vara, deci nu-i nicio graba. Mai poti inca sa mananci rahatul preferat.

Si incet incet pufoasele incep sa vina cu 1kg de fructe la pachet, Cola light, energizante si batoane "fitnes". Vazand ca nu-i la fel de usor ca-n poze, o parte se apuca si de sport. Intre doua frunze de spanac si trei energizante incap foarte bine 1000 de abdomene si un semimaraton. Cele care au rezistat pana acum trec la amfetamine.

Si totusi curul ala inca atarna...


Pe de alta parte sunt bajetii care vor "sa puna" muschi (desigur, fara grasime) pana la... vara.
Trecand peste faza initiala de "eu fac natural frate" si "proteinele ingrashe", incep sa se gandeasca la suplimente. Acum oricine stie pe unu care stie pe altu care a luat Total Shit si s-a facut "mare" intr-o luna. Vitamine nu iau ca sunt pastile si oricum mananca multe mere si alte supraalimente. Incep sa manance ca niste mici culturisti. Proteinele si le iau din parizer, doua shake-uri si zece albusuri, iar nicio dimineata nu trece fara un castron de cereale. Dupa doua ore de "tras", merita sa se distreze o noapte.

Paradoxal, unii cresc. Un genetic de neam prost poate masca multe lipsuri. Mai sunt si cei care nu se incurca cu "prafurile" si trec direct la "napo".

In cealalta tabara sunt cei/cele care se documenteaza serios si nu asteapta primavara, constientizand ca schimbarea nu se face pana la vara, ci presupune formarea unui nou stil de viata.

A nu se intelege ca ma consider vreun exemplu sau ca detin marele secret...

Informatia exista, trebuie doar cautata.

Despre familie... si alte minciuni

1989. Maria il intalneste pe Gigel. Maria si Gigel se plac. Trec doi ani. Maria si Gigel se casatoresc.
Maria si Gigel nu au unde locui. Maria si Gigel isi cumpara apartament. Cu doua camere. In rate. Pe 25 ani. Masina lui Gigel e veche. Maria si Gigel isi cumpara masina. In rate. Pe opt ani.
Maria si Gigel se iubesc. Maria si Gigel fac un copil. Maria si Gigel fac un baiat. Maria si Gigel se simt impliniti.
Trec patru ani. Maria si Gigel se iubesc. Maria si Gigel fac un copil. Maria si Gigel fac o fetita. Maria si Gigel se simt impliniti. Din nou.
Maria si Gigel au doi copii. Maria decide sa se dedice cresterii si educatiei copiilor. Maria renunta la cariera. Maria devine casnica. Maria se simte implinita. Maria se simte mai implinita cu 30 de kg. Maria isi educa copiii. Maria isi educa copiii cum a fost ea la randul ei educata. Maria isi duce copiii in parc cu masina. Maria isi rasfata copiii cu dulciuri. Maria ajunge la 100 kg.
Gigel munceste. Gigel munceste pentru patru guri. Si cinci rate. Gigel isi iubeste copiii. Si nevasta. Gigel isi vede copiii doar seara. Gigel o vede pe Maria din ce in ce mai mare. Gigel se simte confuz.
Gigel munceste. Gigel este promovat. Gigel viseaza la promovare de doi ani. Gigel este repartizat in alt oras. Gigel se gandeste. Gigel are o sotie si doi copii. Si un apartament. Al bancii. Si o masina. A bancii. Gigel se resemneaza. Gigel ramane loial familiei. Si bancii.
Gigel se refugiaza in sport. In fotbal. De la televizor. De pe canapea. Gigel bea bere. Gigel a auzit ca berea e sanatoasa.
Maria si Gigel isi descopera noi puncte comune. Televizorul. Maria si Gigel fac o rata si isi cumpara un televizor mai mare. Si un cuptor cu microunde.
Copiii cresc. Copiii sunt crescuti de televizor. Si de fast-food. Copiilor le place sportul. La televizor. Wreslingul. Si mancarea sanatoasa. Cerealele cu lapte. Si margarina.
Copiii ajung la liceu. Maria si Gigel ajung la 40 ani. Maria ajunge la 90 kg. Cu zeama de varza. Gigel ajunge la capatul rabdarii.
Copiii fac ochi. Copiii sunt confuzi. Baiatul e un idealist. Baiatul vrea cariera. Fetita e bulimica. Si gravida. La 16 ani.
2012. Un meteorit cade peste televizorul Mariei si al lui Gigel.