Un plaman costa 20.000$.
Un lob de ficat costa 30.000$.
Un scriitor poate vinde milioane de carti.
Un tip a descoperit teroria relativitatii.
Alt tip a descoperit bomba atomica.
Un trader poate castiga 100k $ intr-o zi.
Un contabil castiga 1k $ pe luna.
Morala e ca suntem o "masinarie" a naibii de scumpa si avem un potential imens.
Suntem multi. Foarte multi. Sapte miliarde. Ca in orice sistem economic, o productie ridicata va duce la scaderea pretului, in cazul asta, a stimei de sine.
Personal vad lumea ca pe o ferma industriala. La inceput a fost o cireada care putea fi condusa prin intermediul religiei. Odata cu cresterea "productiei", ferma s-a modernizat. A aparut televizorul. Au aparut bancile. Au aparut multinationalele si carierele de succes. Suntem hraniti cu aceleasi furaje folosite la ingrasarea porcilor.
Suntem o societate consumatorista. Oamenii sunt dresati sa cumpere. Traiesc pentru cumparaturi. Isi amaneteaza 10 ani din viata pentru o masina si 30 de ani pentru o casa. Astea sunt principalele obiective. Suferim daca nu avem masina aia neagra de 200 de cai... O chestie de n mil de $ sa sufere dupa 30k $...Dezvoltarea personala a ajuns pe ultimul plan. Numarati studentii de la medicina/fizica/actorie si apoi pe cei de la ASE/Informatica. Scoala naste monstrii. Clone care alearga dupa bani.
Ma uit in jurul meu la persoanele mai in varsta. Ma intreb daca asa voi ajunge si eu. Gol pe dinauntru. Sa ma zbat ziua pentru un pumn de bani, iar seara sa ma culc cu televizorul. Sa ajung la 60 de ani, fara sa vad LUMEA la batranete de frica ca se injumatatesc banii din banca. Sa am aceeasi cultura generala cu a unui copil de 15 ani. Dar sa am bani... Si o bere.
Cand avem tot confortul la picioare, informatia la un singur click si mancare la fiecare colt e greu sa mai realizam ceva de unii singuri. Credem ca asta este tot ce este. Marim randurile la banci si supermarketuri.
Un vis nu e imposibil de realizat. Drumul e greu si plin de sacrificii doar daca-l vezi asa. Pasiunea si vointa acopera multe lipsuri. Totusi, on top of the world you get nothing done, dar macar iesi din turma.
