Cand eram copil petarda si stateam cu nasul lipit de geam zgaindu-ma la artificii, primul gand care-mi venea in noul an era daca de data asta o sa am voie sa beau sampanie. Anul asta primul gand a fost sa plec la munte si sa dau o muie. Evolutie frate.
Privind prin prisma ultimilor ani pot spune ca sunt fericit ca inca traiesc. Inca sunt uimit ca unii o iau pe ulei inca de acum si sunt gasiti atarnand de lustra. Eu personal pot spune ca sunt unde mi-am dorit sa fiu si ca mai am multe migdale de mancat.
De la un timp ma simt inghitit de sistem si asta mi se pare un lucru bun. Detest calugarii care stau in varful muntelui si incearca sa prinda semnal divin traind cu impresia ca prin asta fac un bine omenirii. Ca sa participi si sa faci diferenta trebuie sa intri in cacat si sa incepi sa inoti. Rolling in the shit. La sfarsit tragi linie si faci bilantul sanatatii, familiei, jobului. Atunci se vede adevaratul caracter.
Dupa ce trec de sesiune o sa ma gandesc si la ce-mi doresc de la noul an...
