Aparente

Ma simt bine in pielea mea,
Dar pielea ta ma atrage.
Doar o zi daca as putea,
In tine m-as retrage.

As invata sa privesc lumea
Prin ochii tai albastrii,
M-as privi cum ma privesti tu
Sa stiu cum ma percep altii.

As reveni la loc apoi
Nepasator ca timpul,
Care ramane neschimbat
Vazut in mii de chipuri.

Liniste

M-am saturat de tine si de voi,
Maimutele lumii noi.
M-am saturat sa mint,
Sa ma prefac ca n-am venin,
Ca totu-i dulce si senin
Cand e acru si senil;
Sa ma prefac sanatos
Cand inauntru sunt hidos;
Sa rad la glume de prost gust,
Sa venerez acelasi bust,
Sa am un zambet pus pe fata
Cand mie de fapt mi-e greata;
Sa incerc sa va fiu pe plac
Doar ca sa ma simt acceptat
Intr-o lume de... tot rasul,
In care te-apuca plansul.


Dedicat lui P.Al.

Dintr-o cafea

Astazi stau in fata lui si trist imi beau cafeaua,
Imi amintesc un zambet larg acoperit cu palma.
Nu ma lasai sa te surprind in sacra-ti goliciune,
Fercicirea o considerai moment de slabiciune.

Ti-am spus ca te iubesc dar nu era nevoie
Si ma uram din suflet ca timpul nu-mi da voie.
Te-ai ridicat, cu sarmul tau plin de stangacie,
Iar eu ma amageam ca te voi vedea si maine.

Momentul a trecut, iar zambetul e altul,
Ranjeste obscen la mine, insa intorc capul.
Pe al tau il vad doar din intamplare,
Schitat timid spre un oarecare.