Astazi stau in fata lui si trist imi beau cafeaua,
Imi amintesc un zambet larg acoperit cu palma.
Nu ma lasai sa te surprind in sacra-ti goliciune,
Fercicirea o considerai moment de slabiciune.
Ti-am spus ca te iubesc dar nu era nevoie
Si ma uram din suflet ca timpul nu-mi da voie.
Te-ai ridicat, cu sarmul tau plin de stangacie,
Iar eu ma amageam ca te voi vedea si maine.
Momentul a trecut, iar zambetul e altul,
Ranjeste obscen la mine, insa intorc capul.
Pe al tau il vad doar din intamplare,
Schitat timid spre un oarecare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu