Cred ca daca scriu articolul asta o sa ma pot dezlipi in sfarsit de laptop. De doua zile stau in casa. Daca ies afara ma topesc de caldura. In casa ma topesc de plictiseala. Dar inca stau. Abia daca ma dau jos din pat. Maine poate fac o plimbare pe plaja... A fost o saptamana fututa careia inca ii caut sensul. Vreau ca atunci cand ma voi ridica din pat sa stiu ca o fac cu folos. Pana atunci...
De fiecare data, dar absolut de fiecare data cand m-am intors acasa in vacanta a murit cineva apropiat. Norocosul de saptamana asta si-a facut-o cu mana lui. Inca nu-mi explic cat de orbit sa fii sa te arunci de pe bloc. M-as fi razgandit de 100 de ori pana sa fi ajuns sus. Pana ajungi jos numai conteaza daca te razgandesti sau nu. Zburatorul wannabe mi-a fost coleg de apartament un an de zile. Studenti la medicina. Pula mea. I-am dus sicriul pe umar... Cica s-a sinucis din dragoste. L-a parasit aia pt altu. Acum un an un alt prieten s-a spanzurat din acelasi motiv si stateam la o tigara si radeam amandoi de cat de prost poti sa fii sa faci asta si ca noi nu dom'le, cat de slab poti fii... Asta e.
O chestie ca asta iti cam fute sistemul. Stau si ma gandesc cateodata cum as fi reactionat daca ar fi fost cineva apropiat din familie... m-as fi cacat pe mine la propriu. Cum s-or simti ma-sa, ta-su, sor-sa? Cica ar fi cazut pe burta, dar fatza n-avea mai nimic... Stiu, prea multe detalii.
In momente ca astea viata devine destul de simpla. Cand vezi ca se arunca cu pamant peste cineva, lucrurile incep sa para destul de simple. Dispar bariere, coneceptii, chestii care poate pana acum te-au tinut pe loc. Realizezi ca timpul se scurge si chiar e pacat sa-l irosesti fara sa faci ceea ce-ti place. Ar fi nasol sa traiesti in monotonie si apoi sa mori. Si nu-i nimic special in a muri. Caruselul merge inainte si fara tine. Ar fi misto daca ne-am trezi in fiecare zi cu senzatia asta de libertate. Ar fi misto daca nu s-ar instala rutina.
Intr-un fel e aceeasi senzatie ca de anul nou. Dead man resolusions.
Daca e sa-mi doresc ceva si sa-mi dau interesul sa se intample, acel lucru ar fi sa ma trezesc cu zambetul pe fata in fiecare dimineata. Indiferent cat de cacat ar fi situatia, pur si simplu in imaginea de ansamblu n-avem de ce sa fim suparati. Inca respiram. De ce sa ne stresam cu nimicuri? Hai sa zambim... Sa fim mai buni... Sa futem unicorni... nu stiu... sa numai fim crispati... sa numai fiu crispat... sa ma doara in pula si sa continui sa fac ceea ce-mi place cu zambetul pe buze. Sa iubesc fara sa astept nimic in schimb... Sa numai pun atata pret pe obiecte, pe a detine... nici oameni nici lucruri. Sa masor timpul in fapte bune... Sa schimb partenera fara remuscari, fara sa ma arunc de pe bloc. Sa nu ma consider niciodata intr-o relatie...Sa iubesc sentimentul de iubire indiferent cu cine il impartasesc. As dori sa-mi pese mai mult de ceilalti, in sensul ca sa fiu la curent cu viata lor... n-am fost niciodata bun la capitolul asta, desi de unele persoane chiar imi pasa. Am crezut ca daca nu ma complic n-o sa fiu ranit si n-o sa ma las tras in mizeriile altora. E bine totusi sa-ti pese. Poate la un moment dat cineva are nevoie sa i se zica sa nu se omoare...
Tot ce-mi doresc e sa zambesc mai des, sa-mi amintesc ca sunt viu... de aici pleaca tot.
O chestie ca asta iti cam fute sistemul. Stau si ma gandesc cateodata cum as fi reactionat daca ar fi fost cineva apropiat din familie... m-as fi cacat pe mine la propriu. Cum s-or simti ma-sa, ta-su, sor-sa? Cica ar fi cazut pe burta, dar fatza n-avea mai nimic... Stiu, prea multe detalii.
In momente ca astea viata devine destul de simpla. Cand vezi ca se arunca cu pamant peste cineva, lucrurile incep sa para destul de simple. Dispar bariere, coneceptii, chestii care poate pana acum te-au tinut pe loc. Realizezi ca timpul se scurge si chiar e pacat sa-l irosesti fara sa faci ceea ce-ti place. Ar fi nasol sa traiesti in monotonie si apoi sa mori. Si nu-i nimic special in a muri. Caruselul merge inainte si fara tine. Ar fi misto daca ne-am trezi in fiecare zi cu senzatia asta de libertate. Ar fi misto daca nu s-ar instala rutina.
Intr-un fel e aceeasi senzatie ca de anul nou. Dead man resolusions.
Daca e sa-mi doresc ceva si sa-mi dau interesul sa se intample, acel lucru ar fi sa ma trezesc cu zambetul pe fata in fiecare dimineata. Indiferent cat de cacat ar fi situatia, pur si simplu in imaginea de ansamblu n-avem de ce sa fim suparati. Inca respiram. De ce sa ne stresam cu nimicuri? Hai sa zambim... Sa fim mai buni... Sa futem unicorni... nu stiu... sa numai fim crispati... sa numai fiu crispat... sa ma doara in pula si sa continui sa fac ceea ce-mi place cu zambetul pe buze. Sa iubesc fara sa astept nimic in schimb... Sa numai pun atata pret pe obiecte, pe a detine... nici oameni nici lucruri. Sa masor timpul in fapte bune... Sa schimb partenera fara remuscari, fara sa ma arunc de pe bloc. Sa nu ma consider niciodata intr-o relatie...Sa iubesc sentimentul de iubire indiferent cu cine il impartasesc. As dori sa-mi pese mai mult de ceilalti, in sensul ca sa fiu la curent cu viata lor... n-am fost niciodata bun la capitolul asta, desi de unele persoane chiar imi pasa. Am crezut ca daca nu ma complic n-o sa fiu ranit si n-o sa ma las tras in mizeriile altora. E bine totusi sa-ti pese. Poate la un moment dat cineva are nevoie sa i se zica sa nu se omoare...
Tot ce-mi doresc e sa zambesc mai des, sa-mi amintesc ca sunt viu... de aici pleaca tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu