Romania era cat pe ce sa se faca de cacat. Cei de la Luna Amara au avut niste probleme cu sonorizarea. La un moment dat chitarile erau de decor. Cu toate astea au inghitit in sec si si-au facut datoria, iar publicul i-a aplaudat indelung . Loc lipsa a fost singura melodie care o stiam cat de cat si prima la care mi-am rupt plamanii. Pogo isi facea loc in multime calcand lumea pe picioare.
A urmat Anathema care dupa parerea mea nu s-a ridicat de loc la nivelul celorlaltor trupe. Multimea devenise amorfa, numarand parca minutele pana la "the real shit". Fundul plictiselii a fost atins dar nu si pipait cand pe scena a aparut din senin o tipa care... s-a apucat sa cante. Tot respectul pentru voce, dar dupa prestatia scenica, imbracaminte, fizic si dantura, danturaaaa se diferentia clar de Madonna.
Stone sour ne-a readus la viata. Cuvantul magic a fost fuck. Atunci am simtit pentru intaia oara ca e ceva international. Trupa mare, nume de legenda , melodii cunoscute, public galagios, nu foarte aglomerat, era spectacolul de dinaintea "furtunii". Inca nu ragusisem, dar deja nu-mi mai simteam picioarele, iar apa numai bausem de vreo 3 ore. Die sonne era sus si ardea, iar berea deja le pusese capac multor jmecheri care cu 10 pahare in mana abia se mai tineau pe picioare.
Alice in chains nu mi-au placut in niciun fel, am stat cuminte si m-am pastrat pentru sfarsit. Melodiile mi s-au parut reci, comerciale, chiar banale. Stiu ca e o trupa de renume, dar nu m-au atins deloc. Multimea insa n-a fost la fel de indiferenta ca mine. Se facuse ora 20 si eu cascam cu ochii pe ceas intrebandu-ma daca mai rezist inca trei ore in picioare.
A urmat o pauza de o ora. Incepea numaratoare inversa. Numai puteai misca un deget si totusi jegosi cu cate cinci beri in mana isi faceau loc in fata calcand lumea pe picioare si ajungand sau nu unde voiau cu paharele goale si un cot la locul potrivit.
Se facuse 21. Lumea incepea sa-i cheme, Rammstein, rammstein, ich will, ich will se auzea din ce in ce mai tare si iti era imposibil sa nu te alaturi urletelor care veneau din suflet, suflete care au venit din alte capete ale tarii, care au sacrificat timp si bani, care au au asteptat sapte ore in picioare pentru cateva clipe de perfectiune, de nebunie. Si chiar au fost cateva clipe. 90 de minute mi s-au parut zece.
Wer wartet mit Besonnenheit,
der wird belohnt zur rechten Zeit.
Multimea e in delir. Cortina cade. Cade!!! Cade si drapelul Germaniei. Apar ei!! In Romania!!! La 50 de metri de mine!!
Asa ceva nu se poate povesti. Trebuie trait ca sa simti emotia, descatusarea, nebunia a mii de oameni, vibrand la semnalele unui singur om, un monstru.
Toata lumea sarea si canta . Cel mai greu era sa te tii pe picioare. Un moment de neatentie si te trezeai pe jos. Am stat chiar pe mijloc, la cinci metri de garduri. Era perfect. Melodiile de pe ultimul album: Pussy, Rammlied, Ich tu dir weh, Haifisch etc sunt la fel de bune, de spectaculoase, de pline de emotie ca si celebrele melodii mai vechi: Ich will, Du hast, Sonne, Benzin, Links. Zbieram, saream, cantam.
Pe cele vechi, in afara de Du riechst so gut, le stiam pe de rost si mi-am dat sufletul pe acolo. Cele noi mai subtireanu, doar refrenul il stiam bine, luasem lectii intensive cu cateva zile inainte. Mi-a parut rau ca n-au cantat Mein teil, Liebe ist fur alle da si Mann gegen mann, dar n-am dreptul sa ma plang.
Flacarile ma orbeau si-mi ardeau fata (ca-n Sonne), eram plin de spuma de la pussy (melodia), totul era o incantare a simturilor. Barca a trecut prea departe de mine. Era prea frumos s-o ating. Puteam sa fiu si eu luat pe sus, dar am refuzat ca prostul. Data viitoare...
Si au trecut 90 de minute. Cateva cuvinte in romana, plecaciuni, aplauze, la revedere.
Am luat un taxi si am plecat la gara. Trei ore in gara, patru ore in tren, je ne regrette rien...
Cei cu care m-am intalnit in gara si fusesera la toate cele trei zilele au spus clar ca Rammstein au fost de departe cei mai tari.
Casa de piatra tipului care pierduse trenu de 23 spre Timisoara si inca se mai tinea pe picioare dupa berile de la concert si alexandrioanele din gara!
Cateva poze prost facute:
Clipurile nu sunt ale mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu